Despre istoria argintului, cu dragoste

Ne cunoaștem de ceva timp, așa că știi deja destul de bine că metalul nostru prețios favorit este argintul. Argintul este un metal mai modelabil, dar mai dur decât aurul, ceea ce face lucrul cu el mult mai ușor și mai plăcut, iar fascinația oamenilor pentru strălucirea și culoarea sa timp de mii de ani l-a clasat în rândul metalelor prețioase. Și știm că de multe ori, este și preferatul tău, mai ales atunci când reușim să te încântăm cu o nouă bijuterie!

Pentru Orientul Mijlociu, Creta și Grecia antice, producția de argint era asigurată de minele din Anatolia (Turcia), unde au fost găsite primele urme de extracție a minereului de argint, ce datează din jurul anului 3000 î.Hr.. În jurul anului 1200 î.Hr., centrul producției de argint a devenit Laurium (în Grecia), care a alimentat principalele civilizații mediteraneene din acea perioadă. În jurul anilor 100 d.Hr., Spania a devenit principalul furnizor al Imperiului Roman. Cucerirea mai apoi a Spaniei de către mauri a provocat mari schimbări în aprovizionarea cu argint a Europei, odată cu deschiderea mai multor mine mai mici pe tot continentul (în special în Germania și Europa de Est), între 750 și 1200 d.Hr..

International Silver Company – Connecticut, Statele Unite, 1878

Principalul eveniment care a revoluționat prelucrarea argintului în lume a fost descoperirea Americii în 1492. Producția mondială a explodat între 1500 și 1800, Bolivia, Peru și Mexic reprezentând 85% din aceasta.

Descoperirea noilor mine (Statele Unite, Australia, Chile, Japonia etc.) și utilizarea în noile tehnologii au făcut ca industria prelucrării argintului să continue să se dezvolte, până în zilele noastre. Astăzi, aproximativ 70% din producția mondială de argint este folosită în monetărie, producția de bijuterii ocupând al doilea loc, iar în cel mai mic procent, în diferite industrii.

Argintul a fost folosit timp de mii de ani de către diverse civilizații pentru ornamente, bijuterii, ustensile, medicamente, comerț și sistemul monetar. Cu toate acestea, a ocupat întotdeauna locul doi în spatele aurului, care este mai rar. În istoria foarte timpurie, aurul a fost asociat cu soarele, iar argintul a devenit omologul său, luna. Prin urmare, este foarte des simbolizat de o semilună.

Relația argint-lună face din acest metal simbolul feminin, al delicateții, purității, transparenței, sufletului, fertilității… Prin urmare, argintul a fost simbolul multor zeități legate de lună și se regăsește în diverse culturi.

În Asia Mică și Insulele Egee a fost descoperită materie vulcanică ce arată că încă din 3000 î.Hr., argintul era deja separat de plumb de către oameni. Argintul era la fel de important pentru egipteni, din nou, după aur, care era simbolul soarelui și cea mai prețioasă marfă de comerț. În mitologia lor, zeii aveau oase de argint, iar carnea lor era de aur. Argintul era în special simbolul zeiței lunii, Isis.

Încă din Grecia Antică, argintul era folosit pentru combaterea infecțiilor. „Tatăl medicamentului”, Hipocrate, îi menționează utilizarea pentru vindecarea rănilor și pentru a controla bolile infecțioase și ulcerațiile. În mitologia greacă, argintul este la fel de prezent ca aurul și este în special legat de Artemis, zeița vânătoarei. Foarte strâns legată de lună, care este unul dintre atributele ei, folosea un arc și capete de săgeată sau sulițe, toate din argint. Potrivit lui Herodot, regele perșilor transporta cu el apă fiartă în flacoane de argint, pentru a evita contaminarea cu bacterii și deci, îmbolnăvirea.