Bucureşti – 12 februarie 2015

În fiecare an, ziua de 14 Februarie este motiv de sărbătoare pentru toţi cei care se iubesc, un motiv în plus de a-şi exprima sentimentele în cele mai originale moduri în numele Sfântului Valentin. Dar cine este acest sfânt misterios şi de unde vin tradiţiile zilelor noastre?

Vă propunem să continuăm călătoria începută săptămâna trecută cu piatra lunii februarie, piatră tradiţională de ziua Sfântului Valentin – ametistul, considerat şi piatra spiritualităţii.

Istoria celebrării iubirii în februarie este învăluită în mister, cert este că luna lui Făurar este o lună a iubirii şi romantismului, iar sărbătoarea conţine atât elemente creştine referitoare la martiriul Sfântului Valentin, ocrotitorul îndrăgostiţilor, fie tradiţii antice romane referitoare la sărbătoarea păgână a fertilităţii, denumită “Lupercalia”, cît şi referiri la divinităţile mitologice de pe teritoriul ţării noastre similare lui Eros (zeul iubirii în mitologia greacă) sau Cupidon (zeul dragostei în mitologia romană), Dragobetele – patron al dragostei şi bunei dispoziţii pe plaiurile româneşti, zeu ce oficia din cer nunta păsărilor.

Desi iniţial sărbătoarea Lupercalia a supravieţuit creştinismului, în secolul V, Papa Gelasius a declarat-o în afara legii şi a proclamat 14 Februarie ziua Sfântului Valentin, care însă nu era inca o zi a romantismului aşa cum o cunoaştem astăzi.

Abia din Evul Mediu, când locuitorii Franţei şi Angliei credeau că sezonul de împerechere al păsărilor începe pe 14 Februarie, au stabilit că începe şi serbarea romantică a dragostei.  În 1392 renumitul poet Geoffrey Chauser a scris poemul “Parlamentul nebunilor” sau “Parlamentul cocoşilor” ( „The Parliament of Fowls”), în care susţine că ”De Valentine’s Day fiecare pasăre îşi alege partenerul” (For this was on Saint Valentine’s Day, when every bird cometh there to choose his mate). Este probabil prima asociere a iubirii romantice cu Valentine’s Day.
Din acest moment totul s-a desfăşurat cu repeziciune şi fiecare ţară, regiune de pe glob şi-a dezvoltat un model propriu, conform obiceiurilor şi credinţelor locului .

 

Anglia, pe la 1700, în seara zilei de Sf. Valentin, fetele singure, necăsătorite îşi puneau cinci frunze de dafin pe pernă, câte una în fiecare colţ şi una în centru, crezând astfel că îşi vor visa ursitul. O variaţie a acestei practici era să stropeşti frunzele de dafin cu apă de trandafir şi să spui cuvintele magice “Good Valentine, be kind to me, In dreams let me my true love see”.

 

 

 

 

***

 

În Japonia, Korea şi alte ţări asiatice unde se ştie că femeile sunt în general rezervate în modul de a-şi exprima sentimentele faţă de bărbatul iubit, ziua Sf. Valentin este ocazia perfectă de a se descătuşa de preceptele culturale. Acum femeile sunt cele care ies în evidenţă prin cadourile pe care le fac şi  prin care îşi exprimă dragostea, curtoazia, legătura sufletească.

 

 

 

 

***

 

În Finlanda şi Estonia, Valentine’s Day este mai degrabă o celebrare a prieteniei decat a dragostei romantice. 14 Februarie  este “Ystävän Päivä” în finlandeză şi Sõbrapäev în estoniană, ceea ce se traduce efectiv în “Ziua prieteniei”. Oamenii îşi dăruiesc felicitări şi cadouri alături de o urare referitoare la prietenii fericite. Aceasta este şi o zi populară pentru a încheia  logodne.

 

 

 

***

 

În Danemarca şi Norvegia sărbătoarea este populară în ultimii ani, iar tinerii au gasit un element prin care să o facă originală. “Gaekkebrev” sunt poezioare haioase sau doar note de dragoste  pe care bărbaţii şi băieţii le trimit anonime către femeile şi fetele pe care le admiră, lăsând doar mici indicii referitoare la ”din câte litere este format numele lor”.  Dacă destinatara “poemului” ghiceşte numele admiratorului câstigă drept premiu un ou de Paşte, dacă nu, ea va fi cea care îi va dărui acestuia dulcele de Paşte.

 

 

 

***

 

Franţa, cunoscută drept una din ţările pline de romantism, nu este nicio surpriză să aflăm că aici se desfăşura o tradiţie un pic stranie de ziua Sf. Valentin. Aceasta se numea “une loterie d’amour” –  loteria dragostei.
Erau în această practică implicaţi bărbaţi şi femei, singuri, de toate vârstele, se intalneau in case situate faţă în faţă, apoi se strigau reciproc, faceau schimb de locuri cu cei de lângă ei până când, în final, îşi găseau partenerul.

 

 

 

***

 

Slovenia:  14  Februarie în Slovenia marchează începutul muncilor agricole, aici Sf. Valentin se mai numeşte şi ‘Zdravko’ şi este de fapt unul din patronii primăverii.  Un proverb sloven spune că  “Sf. Valentin vine cu cheile rădăcinilor”. Este aşadar, o zi bună de început munca în vie şi pe camp, căci se poate observa cum natura se reîntoarce la viaţă. De asemenea şi slovenii, cred că în această zi păsările cerului se logodesc sau se căsătoresc cu perechile lor, dar ca să poţi vedea acestea trebuie să mergi desculţ pe pământul încă îngheţat.

 

 

 

***

În România, pe vremuri, cel mai adesea pe 24 februarie, uneori  în preajma zilei de 1 martie, oamenii ţineau sau sărbătoreau Dragobetele (Ziua Indrăgostiţilor, Cap de primăvară, Sânt Ion de primăvară, Logodnicul Păsărilor). Probabil că luna februarie era considerată lună de primăvară, iar ziua de 24 era începutul anului agricol (considerată şi ziua ieşirii ursului din bârlog). Este momentul în care natura se trezeşte, păsările îşi caută cuiburi, iar oamenii, în special tinerii, intră şi ei în rezonanţă cu ea. Astfel, de Dragobete, fetele şi băieţii se întâlnesc pentru ca iubirea lor să ţină tot anul, precum şi păsările ce se “logodesc” în această zi.

Dar mai multe despre Dragobete, săptămâna viitoare! 🙂

Dorinţa noastră este ca modelele Accent Bijuterii să satisfacă cele mai rafinate şi pretenţioase gusturi.